Una dintre situațiile în care se constată diferențe de evaluare între normele naționale și cele internaționale este legată de compensarea creanțelor cu datoriile. Astfel, conform OMFP 3055/2009, în bilanț nu se pot compensa creanțe cu datorii, în timp ce conform legislației internaționale, acest lucru este posibil în unele cazuri.
Pentru exemplificare, presupunem că o întreprindere A schimbă cu întreprinderea B un stoc de materiale consumabile cu valoare justă de 100.000 u.m. contra unui stoc de materii prime cu valoare justă de 150.000 u.m.
Conform legislației naționale, societățile care sunt puse în situația de a vinde materii prime sau materiale consumabile procedează, de regulă, la virarea acestor stocuri în categoria mărfurilor, iar cedarea respectivă se contabilizează ca o vânzare de mărfuri, astfel că exemplul de mai sus se va contabiliza astfel:
Trecere la mărfuri:
371=302 100.000 u.m.
Vânzare:
411=707 100.000 u.m.
Descărcare:
607=371 100.000 u.m.
Achiziție:
301=401 150.000 u.m.
Conform legislației internaționale, tranzacțiile din exemplul dat se vor contabiliza astfel:
Vânzare:
461=758 100.000 u.m. (se încadrează la alte venituri pentru ca tranzacția nu reprezinta obiect de activitate)
Descărcare:
602=302 100.000 u.m.
Achiziție :
301=401 150.000 u.m.
Compensarea datoriei cu creanța și plata datoriei rămase:
401 = % 150.000 u.m.
461 100.000 u.m.
5121 50.000 u.m.
Andrei Lungu
Blogul autorului: http://andreilungu.blogspot.ro/
